Teama!?!

Totul trece ca reflectat intr-o oglinda sparta ,purtat de o boare adormita care va restitui scenele fara contururile estompate,pana ce,apropiindu-se,sprijinindu-se,vor atinge deplina lor dimensiune umana.sunt amintiri de foc care trec prin fata ta ca intr-un film proiectat pe fragmente;invers,asa,invers,repede,mai repede,mereu mai repede si mai viu.
Tu nu vrei sa stii nimic.Te ascunzi!Nu vrei sa-ti amintesti nimic,dar separe ca nu prea ai noroc.Incapatanarea ta este o mana care arata lucrurile dur.O iasomie rupta pe piatra tainica.Nu te incapatana sa te ascunzi ,pentru ca oricum vei fi gasit!Pivesti in jos incontinuu.Cate lucruri s-au petrecut!Aici s-au petrecut mult prea multe lucruri.Aici s-au intamplat multe si oamenii au suferit mult mai mult decat poate sau ar trebui sa suporte un om.Aici s-a urat si s-a iubit totul. Ti-e frica de trecut?Da,ti-e frica.Se vede in ochii tai ,care dintr-un albastru marin,s-au schimbat intr-un cer innorat.

Asta e ceea ce simti.Asta!

Si fosnetul pomului langa care stai se preface in fapte evocand o singuratate linistita care a cunoscut haosul,framantarea,tipetele,furia durerii,dragostea si disperarea din trecutul tau.

Asta e ceea ce simti.Asta e!

Tacerea asta pare plina de plecari. In fiecare dintre crapaturi si zgarieturi exista viata pentru ca exista timp,clipe nascute si moarte si trecute.

Trecut!

Atingi trunchiul portocalului acru. Trunchiul a crescut dupa soare.Era mic. Iar iti amintesti de trecut.Umbrele frunzelor aluneca peste camasa ta ca niste bucati de panza neagra.Sudoarea iti curge pe obraz de parca ar fi lacrimi.

Sau poate ma insel,poate chiar sunt lacrimi!

Maine o sa-ti amintesti.Da! Si tot ca pe o parte din trecutul ce nu te lasa in pace...

Fara titlu

Solemna.Perfecta,de o modestie fara umbra.Are o gura trista,tample triste si degete si mai triste.Pare a fi zeita fatala a singuratatilor.Bolnava de tine si de liniste.Traieste acolo unde pamantul e adanc si nu sunt radacini.Vantul ii adie prin pletele ei lungi si ea vrea sa cante,dar nu poate.Intelege ce spune vantul,iar vantul ii spune ...
Nu conteaza ce ii spune.Conteaza ca ea se gandeste tot timpul la tine.Conteaza ca ea se hraneste cu amintirile tale.Lacoma,aspra si fatala.Priveste in adancul uitarii si se indragosteste iar si iar de tine.Cand plange,se stinge focul..Sperie timpul numai ca sa te intalneasca!Ce fel de fiinta e asta?
In inima ei sentimentele explodeaza in jocuri de sange.Buzele ei sunt satule de sange de barbat care cerseste mila.A facut mult rau.Incearca sa faca orice ca sa uite.Cand se supara e fara mila si razand ucide,iar apoi...
Neincrezatoare,ii e teama ca au sa i-o plateasca!''Loveste'' mereu inainte si-si apara spatele.Se poate juca cu mintea ta oricand,dar nu vrea.Pentru ea ai arcui si curcubeul sa i-l faci colier. Minciuna-i miroase a carne arsa si o recunoaste dintr-o mie.
DAR,mai curand s-ar satura focul de lemn si marea de apa de cat ea de tine.
Daca n-ai iubi-o ar infige,cu un ciocan,dragostea si dorinta in inima ta!
O iubesti,nu?

Aproape de inima nu e zgomot

Eu?Tu?El?Ea?Puternic este acela pentru care se varsa sange!
Mereu cand trec pe acolo,privesc,imi aduc aminte,si merg mai departe...
Vine!Ochii sai strabat prin timp distante goale enorme!Milioane de kilometri de viata,milioane de kilometri de imagini pe care tu nu ai sa le vezi probabil niciodata.
Te simti neputincios.In jurul tau vezi grinzi care stau sa cada si scanduri vopsite de curand.Usi deschise,inchise,intredeschise,incuiate.Habar nu ai unde esti,dar ti-e si frica sa afli.
Vezi o scara imensa,o scara care se apleaca incat,dintr-un moment intr-altul parca sta sa se prabuseasca.Eu,descult pe prima treapta a scarii,el descult pe a doua treapta,ea plangand pe a treia.Tu,altul si nu cel care esti pe fiecare din restul treptelor acestei scari care sta sa se prabuseasca.Simti timpul,simti culorile,simti ce pare ca nu se poate simti de catre o fiinta de pe pamant,simti vechiul care moare si noul care s-a nascut in tine.Vezi ceva ce a murit din cauza singelui si a carnii tale si-ti amintesti!Ce-ti amintesti?. . .Bucati de timp,momente straine,uimiri de demult in care se amesteca tradari si uitari si repetatele morti din viata ta!Totul e confuz,suprapus formand o imagine vie! Imagine a unei lumi care moare,pe care o vezi murind incet,care moare! ''A cui este lumea asta?'' Nici un raspuns!
Adevarul este mut,se pare ca toti detin adevarul . . .