Teama!?!

Totul trece ca reflectat intr-o oglinda sparta ,purtat de o boare adormita care va restitui scenele fara contururile estompate,pana ce,apropiindu-se,sprijinindu-se,vor atinge deplina lor dimensiune umana.sunt amintiri de foc care trec prin fata ta ca intr-un film proiectat pe fragmente;invers,asa,invers,repede,mai repede,mereu mai repede si mai viu.
Tu nu vrei sa stii nimic.Te ascunzi!Nu vrei sa-ti amintesti nimic,dar separe ca nu prea ai noroc.Incapatanarea ta este o mana care arata lucrurile dur.O iasomie rupta pe piatra tainica.Nu te incapatana sa te ascunzi ,pentru ca oricum vei fi gasit!Pivesti in jos incontinuu.Cate lucruri s-au petrecut!Aici s-au petrecut mult prea multe lucruri.Aici s-au intamplat multe si oamenii au suferit mult mai mult decat poate sau ar trebui sa suporte un om.Aici s-a urat si s-a iubit totul. Ti-e frica de trecut?Da,ti-e frica.Se vede in ochii tai ,care dintr-un albastru marin,s-au schimbat intr-un cer innorat.

Asta e ceea ce simti.Asta!

Si fosnetul pomului langa care stai se preface in fapte evocand o singuratate linistita care a cunoscut haosul,framantarea,tipetele,furia durerii,dragostea si disperarea din trecutul tau.

Asta e ceea ce simti.Asta e!

Tacerea asta pare plina de plecari. In fiecare dintre crapaturi si zgarieturi exista viata pentru ca exista timp,clipe nascute si moarte si trecute.

Trecut!

Atingi trunchiul portocalului acru. Trunchiul a crescut dupa soare.Era mic. Iar iti amintesti de trecut.Umbrele frunzelor aluneca peste camasa ta ca niste bucati de panza neagra.Sudoarea iti curge pe obraz de parca ar fi lacrimi.

Sau poate ma insel,poate chiar sunt lacrimi!

Maine o sa-ti amintesti.Da! Si tot ca pe o parte din trecutul ce nu te lasa in pace...

Fara titlu

Solemna.Perfecta,de o modestie fara umbra.Are o gura trista,tample triste si degete si mai triste.Pare a fi zeita fatala a singuratatilor.Bolnava de tine si de liniste.Traieste acolo unde pamantul e adanc si nu sunt radacini.Vantul ii adie prin pletele ei lungi si ea vrea sa cante,dar nu poate.Intelege ce spune vantul,iar vantul ii spune ...
Nu conteaza ce ii spune.Conteaza ca ea se gandeste tot timpul la tine.Conteaza ca ea se hraneste cu amintirile tale.Lacoma,aspra si fatala.Priveste in adancul uitarii si se indragosteste iar si iar de tine.Cand plange,se stinge focul..Sperie timpul numai ca sa te intalneasca!Ce fel de fiinta e asta?
In inima ei sentimentele explodeaza in jocuri de sange.Buzele ei sunt satule de sange de barbat care cerseste mila.A facut mult rau.Incearca sa faca orice ca sa uite.Cand se supara e fara mila si razand ucide,iar apoi...
Neincrezatoare,ii e teama ca au sa i-o plateasca!''Loveste'' mereu inainte si-si apara spatele.Se poate juca cu mintea ta oricand,dar nu vrea.Pentru ea ai arcui si curcubeul sa i-l faci colier. Minciuna-i miroase a carne arsa si o recunoaste dintr-o mie.
DAR,mai curand s-ar satura focul de lemn si marea de apa de cat ea de tine.
Daca n-ai iubi-o ar infige,cu un ciocan,dragostea si dorinta in inima ta!
O iubesti,nu?

Aproape de inima nu e zgomot

Eu?Tu?El?Ea?Puternic este acela pentru care se varsa sange!
Mereu cand trec pe acolo,privesc,imi aduc aminte,si merg mai departe...
Vine!Ochii sai strabat prin timp distante goale enorme!Milioane de kilometri de viata,milioane de kilometri de imagini pe care tu nu ai sa le vezi probabil niciodata.
Te simti neputincios.In jurul tau vezi grinzi care stau sa cada si scanduri vopsite de curand.Usi deschise,inchise,intredeschise,incuiate.Habar nu ai unde esti,dar ti-e si frica sa afli.
Vezi o scara imensa,o scara care se apleaca incat,dintr-un moment intr-altul parca sta sa se prabuseasca.Eu,descult pe prima treapta a scarii,el descult pe a doua treapta,ea plangand pe a treia.Tu,altul si nu cel care esti pe fiecare din restul treptelor acestei scari care sta sa se prabuseasca.Simti timpul,simti culorile,simti ce pare ca nu se poate simti de catre o fiinta de pe pamant,simti vechiul care moare si noul care s-a nascut in tine.Vezi ceva ce a murit din cauza singelui si a carnii tale si-ti amintesti!Ce-ti amintesti?. . .Bucati de timp,momente straine,uimiri de demult in care se amesteca tradari si uitari si repetatele morti din viata ta!Totul e confuz,suprapus formand o imagine vie! Imagine a unei lumi care moare,pe care o vezi murind incet,care moare! ''A cui este lumea asta?'' Nici un raspuns!
Adevarul este mut,se pare ca toti detin adevarul . . .

Două mii doişpe

Fuck!Vine două mii doişpe , să-mi fac bagajele şi să plec pe Marte. M-am gândit bine şi cred că asta e cea mai bună soluţie.Nu-i aşa că şi tu îmi dai dreptate? Şi chiar dacă nu eşti de acceaşi părere cu mine, tot plec.
Nu vreau să mor.Ştiu că multora le-ar fi foarte dor de mine.
Eii , şi dacă plec , vreau să va spun că am un singur loc în racheta mea de tenis. So, dacă vrei să scapi cu viaţă,c`mon, cât eşti dispus să plăteşti?
Să nu cumva să-mi zici că ar trebui să te iau pe gratis.Nu sunt egoista egoiştilor , dar nici nu lucrez la Crucea Roşie.
Dude, am văzut filmul ăla şi am rămas şocată. De aia sunt aşa hotărâtă. Vorbesc despre ''2012'' în regia lui Ronald Emmerich.
În fine.
Eu sunt curajoasă, dar mi-e frică de mă ia dracu`.Asta să rămână între noi ,te rog .
Ştii? Mi-aş dori să pot să fac fapte bune.Dar nu am timp că tre` să-mi fac bagajul , îl voi termina abia cu o zi înaintea apocalipsei.Atunci îmi voi lua zborul.Şi eu care vroiam să candidez la preşedenţie.
Off. Ce preşedinte bun aş fi fost. Dar lasă că o să mă întorc.Până atunci o să fiu regina marţienilor.Uuu, ce tare o să fie.
Când o să mă gândesc să mai trec şi ''pe la Terra’’ să văd ce mai face, nu o să mai fie nimeni.O s-o ard aiurea pe Hollywood bulevard,daca o sa-l gasesc, o să scot plăcuţele vedetelor şi o să mi le pun ca pavaj în fata curţii,că o să am şi casă, adusă de pe Marte.
O să ies la balconul Papei să salut mulţimea care nu există, important este că mă obişnuiesc cu munca de PR.
Iar dacă şi tu o să supravieţuieşti, îţi dau şi ţie o idee, să ai ceva de făcut până vin eu.Poţi să te joci cu un Kalaşnikov prin oraş fără să vină nici un spart cu un "pulan" în mână să-ţi pună cătuşele, ceea ce îţi şi recomand pentru că în vreo 4 ani, în timp ce trăieşti cu conserve ,planeta o să fie plină de animale sălbatice, aşa că muniţie şi armament scrie pe tine tată.Şi mai zici că nu sunt drăguţă.
Îţi dai seama că îţi spun toate astea ca să te simţi mai bine,defapt nu o să supravieţuieşti.Adică mna..o să arăţi foarte bine pentru vârsta ta , nici nu o să se cunoască că eşti mort.Înţelegi ce vreau să zic? Că eu nu. (kidding)
Gata ,nu mai scriu nimic. Fug să-mi caut valiza..Oare pe unde oi fi pus-o?
Off..şi oja aia verde îmi trebuie.Tre` să mă asortez cu marţienii.(batting eyelashes)


P.S. Dacă-mi găseşte cineva oja, nu ofer recompensa!

Kind of people

Îi vedem în fiecare zi pe stradă, acasă, la şcoală, la birou, peste tot.
Fiecare dintre ei îşi doreşte ceva mai bun de la la viaţă.De fapt cine nu şi-ar dori asta?
Ştii?Unii se dezbracă de caracter aşa cum se dezbracă de haine. Când le vezi adevărata faţă rămâi perplex. Ca şi cum o adiere uşoară într-o noapte de vară s-ar transorma în furtună , sau invers.
În fine.Există prea multe măşti diferite că să îţi poţi da seama care este cea potrivită pentru a ajunge ''the best'' sau mai bine spus, să fii superior.
Caracterul este o proprietate morală care se manifestă prin perseverenţă, vigurozitate şi corectitudine. Unii ar spune: ''Aşa, şi ?''
Păi cum ''Aşa, şi?'' Uite cât de uşor îţi pot percepe oamenii caracterul: Fiind prea încet oricine îşi poate da seama că ai un caracter flegmatic, find agresiv ,eşti aşezat în rândul celor cu un caracter coleric ş.a.m.d
Unii dintre noi pot trece imediat de la coleric la flegmatic , chiar dacă este un pas destul de mare între cele două. Să zicem că e ca o super-putere, ca şi cum ai trece de la vizibil la invizibil. Tare, nu ?
''Azi îţi place , mâine nu-ţi mai place; azi îl vrei, mâine nu; azi alergi şi eşti în stare să faci chiar şi bungee-jumping iar mâine eşti trist, melancolic, pus pe gânduri , chiar scrii poezii''
Cum ar fi să vină cineva la tine şi să-ţi spună: ''Te iubesc!'' Iar peste un sfert de oră nici să nu te observe? Oamenii se schimbă repede şi aproape fără să-ţi dai seama.
Cu toţii ştim povestioara cu băieţelul care minţea , iar când a spus adevărul nu l-a mai crezut nimeni.Ce credeţi? A mai minţit vreodată ? Eu nu cred.
Oamenii învaţă din greşeli. Greşelile sunt ca nişte profesori , nu-ţi dau note proaste, dar te învaţă ce e bine şi ce nu este.De ce unii trebuie să facă ceva doar pentru că au văzut la alţii?
Sunt roboţeii aceia cu telecomandă care, dacă apeşi pe un buton,merg, dacă apeşi pe altul vorbesc. Uite aşa sunt şi fiinţele omeneşti. Dacă cineva le spune că e cool să fumezi, normal că trebuie să iasă din turma un-cool şi să ‘’intre’’ în cea mişto, iar după un timp nu o să ştie ce să facă pentru a ieşi de acolo. Şi din cauza atâtor încercări nereuşite , vor ajunge depresivi şi alte cele.
Pentru a fi respectat, părerea mea ca şi a multora dintre noi, este să fii tu însuţi şi vei fi surprins. Şi acum probabil vei spune: ‘’Haii frate , toată lumea îmi zice astaa’’. Da, şi ? Ca să nu mai faci se spune lumea propune-ţi tu singur să faci ce-ţi trece prin minte( dacă e ceva bun, bineînţeles) , şi să nu ţii cont doar de părerea altora.Nu trebuie să fii o copie xerox a celor din jurul tău, Încearcă să fii original.
Ok , şi acum ,referitor la bunătate şi restul. Nimeni nu îţi spune că trebuie să fii ‘’sfantul sfinţilor’’ puţină obrăznicie nu strică, dar şi obrăznicia asta are limitele ei. So,take care!
Cu puţină voinţa poţi vedea ‘’Ce n-a văzut Parisul’’!:))

Uneori

Wow:o Nu am mai postat de 13 zile..Probabil ca e un numar cu noroc deoarece astazi m-am gandit sa postez iar >:) ;;)
Mi-a dat cineva, cineva pe care il iubesc[si care ma iubeste :))], versurile unei melodii..Am dat un copy-paste la cateva randuri si am sa comentez un pic la ''adresa'' lor ;;) :-?

''Uneori ma port bine,
Uneori sunt stupid,
Uneori am tupeu,
Uneori sunt timid,
Uneori sunt indiferent,
Uneori sunt gelos,
Uneori caterinca''

Uneori se poarte bine-pentru ca vrea sa fii multumita de el ..
Uneori e stupid-pentru ca vorbesti fara oprire , iar alteori taci si astepti sa spuna el ceva dar se balbaie ingrozitor pentru ca sclipirea din ochii tai il face sa se emotioneze.
Uneori are tupeu-pentru ca ii dai dreptate si incepe sa prinda curaj.
Uneori e timid-pentru ca pur si simplu sta langa tine.
Uneori e indiferent-pentru ca ii dai prea multa atentie.
Uneori e gelos-pentru ca te vrea numai si numai pentru el .
Uneori face caterinca-pentru ca ti s-a ars prajitura.

Cam atat :-s..AZI NU prea am inspiratie..:))

P.S. Tot azi am facut o prajitura delicioasa .=p~

Blestem(ată)

Vâslele se cufundară în apă. La lumina făcliilor, nu departe de noroiul malurilor, am văzut galera neagră ca o arcă a lui Noe peste care plutea blestemul. Am fost blestemată să nu mă pot indragosti de tine.În ochii mei, corabia închisă, zăvorâtă şi legată cu lanţuri ruginite, corabia-închisoare, părea asemănătoare cu prizonierii înşişi. Şi aceştia erau la fel ca mine. Le-a fost furat dreptul de a se îndrăgosti. Oribil,îngrozitor, groaznic, abominabil şi aş mai scrie încă o mie de sinonime ale acestor cuvinte, pentru a-mi arăta starea de spirit ce o am acum.Vasul mai pluti câteva minute şi dispăru. Am aruncat capetele făcliilor în apa. Au sfârâit şi s-au stins că şi cum totul s-a sfârşit.
Ohh. Dar în nici un caz nu s-a terminat. Totul abia începe. Sună ca o ameninţare. De ce dracu nu pot trece peste asta uşor şi simplu? Da-l încolo de blestem.Caut în mine acea fată care nu se teme de nimic , care nu are nici un fel de fobie dar nu o găsesc.Ori s-a ascuns foarte bine, ori nu a existat niciodată. Şi tu, tu care-mi spui că ţi-am furat inima , că te-am făcut să arzi de dorinţă,mă consideri vinovată pentru că nu te pot iubi.
Ştii ? Starea mea sufletească, provocată de hoţia de care sunt învinovăţită pe nasteptate nu mă împinge deloc la o mărturisire sinceră; dar totuşi cred că în adâncul sufletului meu există şi sentimente de ataşare , că să zic aşa.
Dar nici nu-mi amintesc că tu să fi făcut ceva ca eu să pot simţi vreo pornire de duioşie faţă de tine. Cât timp tu te bălăbăneşti ca un beţiv ... eu încerc să găsesc o soluţie să mă descotorosesc de afurisitul ăsta de blestem.
O să-mi declam răzbunarea, o să câştig până la urmă şi tu nu o să mai poţi cânta ''oda pasiunii'' alături de mine.
E noapte. Îmi îndrept ochii spre stele, gândindu-mă ce groaznic trebuie să fie pentru un om care nu poate să iubească să se uite la ele şi să nu găsească nici ajutor şi nici milă în lumina lor sclipitoare.
Poate că te voi convinge să mă ajuţi să scap de această invocare a urgiei divinităţii împotriva mea.
Dar cum ?
. . .

A new life ( Kidu` >:D< )

Andrei mai privi o singura data chipul tinerei femei. Nu exprima nimic. Nici suferinta , nici speranta.Avea o frumusete aparte, care venea parca dinauntrul fiintei ei, dar era marcata de gandul ca daca nu va pleca departe, in alta tara, nu ii va putea oferi copilului ei un trai mai bun. Gandul asta este ca o boala necrutatoare care lucreaza metodic, perfid, facandu-si treaba incet si sigur.Vazandu-si mama plecata, iar dupa un an si tatal, Andrei a ramas la matusa lui.Aceasta avea grija de el, dar intotdeauna ii spunea ca daca mama lui nu-i trimite mai multi bani o sa il dea afara din casa. Intr-un sfarsit s-a intamplat si asta, si a fost nevoit sa mearga la bunicii din partea mamei. Bunica, si-a ridicat privirea , s-a uitat dincolo de el, departe spre dealuri. Si i-a spus sa plece unde vede cu ochii deoarece nu mai poate avea grija de el.Si asa saracul Andrei a ajuns si la bunicii din partea tatalui.Acestia fiind batrani nu ii intelegeau ‘’purtarile’’ de adolescent.
Cand era trist, si asta mai tot timpul, statea pe pat si privea spre sirurile de portrete de pe pereti. Chipurile persoanelor cele mai dragi lui pareau sa-i zambeasca. Ii venea sa le faca cu ochiul, sa-i implore sa se intoarca acasa.
Timp de trei ani, a invatat sa se descurce singur.In ciuda faptului ca nu avea nici un prieten nu a intrat in anturaje care sa ii faca rau sau sa-l aduca pe un drum al distrugerii.
A dat dovada ca are un character puternic, si cred ca unii ar trebui sa invete de la el.
Intr-o zi s-a gandit ca e mai bine sa plece sa ii lase in pace pe bunicii lui deoarece se simtea ca un intrus.
In gara era un du-te vino continuu, oamenii se inghesuiau la casele de bagaje, in jurul chioscurilor de racoritoare, la florarie… La chioscul de ziare lumea facea coada, vorbind, razand, vociferand, fiecare incercand sa acopere rumoarea multimii in contiuna miscare si agitatie. Un ziar ii zbura fix in fata ochilor ‘’ Un baiat a fugit de acasa si bunicii lui sunt disperati!’’ Acesta era titlul scris mare cu majuscule pe prima pagina. Vazand, Andrei s-a gandit ca e mai bine sa se intoarca si chiar asta a facut.
Bunicii au fost atat de bucurosi incat au uitat sa-l dojeneasca.
Dupa cinci ani, parintii l-au sunat si i-au spus sa ia o decizie:’’Gandeste-te vrei sa vii la noi sau sa venim noi in tara?’’ Cuvintele acestea i-au rasunat in cap vreo 2-3 zile pana cand s-a hotarat. ‘’Plec , gata..fie ce o fi’’
Nici in afara lucrurile nu au stat prea roz, la scoala nimeni nu-l cunostea, toti radeau de el.
Trist.Nici nu stii cum e sa se uite toti ciudat la tine. Simti ca iti vine sa intri in pamant.
In fiecare zi se ruga sa moara. Pana a intalnit-o pe ea.
Cu parul ei roscat, cu ochii ei verzi l-a vrajit. Cu ea totul era ca un vis.
S-au gandit sa fuga amandoi.Ce prostie! Dar pana sa apuce cineva sa-i opreasca
Andrei lua masina tatalui sau si demara in tromba strecurandu-se printre autoturisme, autobuze, tramvaie si camioane, netinand seama de viteza legala si de gropi fara sa-i pese de suspensii, axe planetare sau cauciucuri.
Aprecia atat de mult faptul ca ea nu era guraliva , deoarece nu vroia sa treaca printr-o serie de blamari si de invinovatiri din cauza faptului ca au plecat fara sa spuna nimic.
Whatever. A reusit sa treaca peste toate rautatile, datorita faptului ca are un vis de indeplinit, unul pe care nu mi l-a spus, dar nu vreau sa-l aflu...

Pentru Ea

Ador sa te vad plangand, ma face sa te iubesc si mai mult.
Cand iti curg siroaie de lacrimi pe obrajii tai ca piersica simt ca ma topesc. Nu iti ignor slabiciunile, dar tocmai pentru ca te iubesc cu adanca sinceritate nu ti le trec cu vederea si cred ca nu e bine sa le ascunzi.
Naturaletea cu care recunosti , fara complexe, ca sunt multe lucruri pe care nu le stii si curiozitatea de a le descoperi ma determina sa nu te las sa pleci de langa mine niciodata.
Nu te fac sa plangi pentru ca sunt o bestie de om fara sentimente, ci pentru ca ador sa vad cum iti stergi lacrimile.
Probabil crezi ca sunt nebun. Nu este asa. Atunci cand iti sarut ochii plansi ma cuprinde un fior si ma indragostesc iar si iar de tine.
Am o placere diabolica de a te vedea plangand.
O zi intreaga as sta nemiscat sa numar margaritarele ce-ti picura din ochi, si le-as nota intr-un caiet, unul in care sa ma uit atunci cand esti fericita si eu nu pot sa te iubesc.
Iarta-ma ca te fac atat de mult sa suferi doar ca sa fiu eu fericit. Sunt un egoist fara inima dar stiu ca ma iubesti si asa.

El

Ciudat

Obişnuia ca în fiecare Duminică când se întuneca, să stea prin preajma cimitirului.
Îmi spunea că îi place să asemuie rapoartele lui de viitor cu mlaştinile bătute de vânt.
Că în fiecare dimineaţă are un fel diferit de a vedea viitorul.
În dimineaţa asta s-a gândit că va fi un tată a doi copii, că îi va iubi din toată inima şi că îi va apăra chiar şi cu preţul vieţii.
''Ce frumos'', m-am gândit,dar mi-am schimbat părerea imediat după ce i-am văzut acel rânjet ironic şi privirea aceea diabolică. Tot ce mi-a zis a fost doar o ironie? Nu am îndrăznit să-l întreb.Mi-a fost oarecum frică. Părea că vrea să lovească pe cineva şi chiar nu vroiam să fiu eu acea persoană.
Stătea în faţa cimitirului iar eu m-am depărtat vreo cinci metri şi m-am aşezat jos pe iarbă.
Îmi imaginam cum ar fi ca pe porţile acelea mari de fier să iasă perechi de cavaleri şi de prinţese în costume plumburii şi rochii negre.Ce mă îngrozeşte cel mai tare e că şi eu sunt una dintre prinţese.
Mă cuprinde un sentiment funebru şi mi se face pielea de găina.
Ohh nu! Acum văd nişte grupuri de oameni că nişte secte ce încurajează despărţirea de lumea pământească şi păşirea în cea din văzduh ,cea veşnică.Am început să-mi dau seama de natura cauzelor care mă făcuseră să mă gândesc la asta. Cele trei nopţi nedormite , 20 de cafele şi sticla de Cola. Mi-am luat rămas bun de la el deoarece începuse să plouă şi chiar nu aveam chef să mai am vedenii de genul asta.
Stăteam liniştită în pat.
Cineva bocăneşte la uşă, era el. Ceea ce m-a cam surprins pentru că eu ajunsesem de 5 minute acasă şi de la cimitir până aici faci cam jumătate de oră. Înseamnă că a plecat chiar în urma mea. Îmi arată un fel de pictură. Din nefericire am înţeles foarte clar din prezentarea amplă frumos colorată că nu este a lui ci probabil a fost furată.
Vroia să o ascundă la mine.
I-am zis să plece.Nu vreau să am probleme.
M-am împăcat cu asaltul vedeniilor şi într-un sfârşit am reuşit să adorm.
Am tresărit dintr-o data.Visam că el se apropie încet încet de , mă prinde de după gât şi mă sărută. Probabil e consecinţa unui neastâmpăr romantic a dorinţei de a schimba mereu orizontul existenţei zilnice.
Whatever..O să termin acum. Nu vreau ca povestirea mea să fie asemuită cu o piesă de avangardă jucată de oameni care nu au trăit-o cu adevărat. . .

Toti trei iubesc un melc ( Nu m-am putut abtine)

Cazuti accidental in plasele dragostei, nu au stiut cui sa-i imparta aceste dorinte arzatoare de iubire.
Dar ea a gasit imediat un doritor.
Un melc.Nu radeti.Daca melcul ala nu va fi fidel nustiu ce se va intampla.
Ceilalti doi, caci sunt doi baieti si o fata,cand i-au vazut ochii lui mari care-i ieseau din orbite uitandu-se uluit si neputincios s-au simtit coplesiti.Era ca un refugiu. Unul pe care nu l-au gasit niciodata sa-si ''depuna'' ca sa zicem , sentimentele.Dar cum puteau ei sa-l ia fara ca fata sa observe?Caci ea statea in fata lor cu capul intr-o parte, cu un ochi pe jumatate inchis ca si cum ar fi tintit ceva cu o pusca imaginara.Si mai mult ca sigur tinta glontului era unul dintre baieti.Vrea melcul acela afurisit doar pentru ea caci nu mai are loc in suflet de atatea sentimente si trebuie sa i le impartaseasca cuiva. Ohh dar cata lupta.
Oare nu au lucruri mai bune de facut?
Pana la urma melcul o sa se sinucida. Este limpede ca asa o sa faca.Si valul de remuscari care il cuprinsesera facu ca totul sa i se para atat de simplu, caci dupa 10 minute si-a bagat coarnele in priza.
''Dumnezeu sa-l ierte pe Marcel''e un status potrivit?

Intalnire cu amintirile4 ( Pleaca!)

Si crezi ca asta va merge?Tu sa pleci , si eu sa te astept?
Pai.
Nu nu..hai mai bine sa uitam.
Eu nu vreau sa uit.Cum as putea?Tu cum poti?
Sa stii ca nu mi-e usor dar nu avem nici o sansa si nu prea vreau sa ma complic.
Stii?Cateodata trebuie sa risti.
Nu. Ca sa-ti fie mai usor..sfarsesti cu o injuratura..te mai calmeaza.
Ce?!
Ohh! Du-te dracu`...
Stai!
Pa!

Intalnire cu amintirile 3( Baby..let me love you)

Stateam si ne uitam la automobilele ce se inghesuie de la un trotuar la altul sufocate si neclintite minute-n sir in orele de varf ale traficului.Ne-a atras atentia un baiat ce astepta agitat ca omuletul rosu ce statea drept pe ferestruica semaforului sa se schimbe intr-un omulet verde care intinde pasul. Pierzandu-si toata rabdarea se strecoara dezinvolt printre masini fara sa ia seama la strigatele soferilor.Pe partea cealalta a strazii il astepta o fata cu parul lung si negru si cu o piele abia atinsa de soare,imbracata intr-o rochie de matase alba.I-am vazut cum s-au sarutat si amandoi am rosit ingrozitor.M-am retras in camera mea incercand sa nu ma mai gandesc la asta.Ai venit si tu dupa mine. Baby de ce imi ingreunezi situatia? Imi spui ca ai sa imi marturisesti ceva.Ca atunci cand i-ai vazut pe cei doi sarutandu-se te-ai gandit ca am putea fi noi doi in locul lor.Am inceput sa rad. Acum eu eram cea orgolioasa.Imi spuneam:''Nu fi proasta spune-i ca si tu gandeai la fel''Dar pana sa fac asta plecasesi.
Azi mi-ai adus o floare, mi-ai spus ca vrei sa ma inveselesti si sa te iert pentru ceea ce mi-ai spus seara trecuta.Nu! Tu trebuie sa ma ierti pentru ca nu ti-am marturisit ca si eu am simtit la fel.
-Ok.Si ce facem acum?M-ai prins de mana si ai raspuns tot tu.
-Hai sa facem o plimbare...

Intalnire cu amintirile 2(Orgoliile provincialului)

Te-ai apropiat de mine.Am sarit la gatul tau sa te pup.Dar tu mi-ai intins doar mana.Mi s-a parut ciudat, dar am tacut.Am inceput sa-ti amintesc cum tot timpul te ajutam sa iesi din incurcaturi. ''Nu-i adevarat , te lasam sa faci asta ca sa fii tu mai fericita si sa te simti mai puternica''...''Ce?! Si de aceea plangeai si imi spuneai sa nu-i spum mamei tale?'' m-am gandit dar nu am avut curajul sa o spun cu voce tare pentru ca nu aveam nici cea mai mica intentie de a te face sa te simti prost.Ai spus ca vei ramane cateva zile la mine si am fost deacord.
In fiecare dimineata pe la sapte si un sfert iti luai chitara si cantai. Imi placea mult sa te ascult.Incepeam sa cred ca destinul ne-a adus din nou impreuna.Ca prieteni foarte buni, in nici un caz ceva mai mult.
M-ai intrebat cum canti.(intrebare in care dincolo de curiozitate, se desluseste orgoliul, raspunsul fiind intru-totul previzibil)
Ti-am raspuns ca ,foarte frumos, si chiar nu minteam.Imi placea.Iubeai sa fii laudat, asta iti pipera si mai mult orgoliul de provincial...

Intalnire cu amintirile1 (Te-am regasit)

Drumurile pe care umblasem candva se infasurasera in ghemuri mari si nu mai puteam sa le gasesc capatul.
Privelistile, scenele pe care la vazusem cu cativa ani in urma, uneori chiar figurile oamenilor se suprapuneau adunandu-se in amintire ca un teanc de carti cu filele taiate la intamplare.
Te-am vazut pentru prima data in ultimii cinci ani.Te-am recunoscut inainte sa te fi vazut mai indeaproape.
Din departatile memoriei, imaginile cu noi jucandu-ne si alergand tinandu-ne de mana au revenit brusc in mintea mea.
Ti-ai demonstrat de atatea ori acea vocatie de a fi util incat nustiu daca te-as fi putut uita.
Am strans colectii intregi de ziare cu pagini intregi de relatari si comentarii patetice la adresa ta, dar niciodata nu a fost afisata vreo poza cu tine.
Hai! mareste-ti pasul.Am in minte o duzina de intrebari pentru tine.
Ai intrat in umbra muntilor..stiu ca siluetele brazilor abia se deosebesc in intuneric..si mi-a fost putin frica sa nu te ratacesti.Peste cateva minute s-au aprins luminile pe marginea soselei, m-ai recunoscut si tu , mi-ai facut cu mana si ai inceput sa mergi mai repede...

Ganduri la miezul noptii

Nu te inteleg deloc.
Spui ca pleci dar totusi mai stai .
Spui ca am terminat-o dar ma strangi in brate si nu ma lasi sa-mi vad de drumul meu..
Zici ca ma iubesti si apoi spui ca vrei sa te privez de tot ce fac si gandesc..
Shit..Nu mai vreau sa te ascult.
Daca vii la mine si-mi spui ca vrei sa te arunci in fata masinii ca un emo stupid si separat de lumea reala ,nu o sa misc un deget sa te opresc.
Frumosule ia-ti un dex si cauta cuvantul ''nehotarat'' ,citeste-i semnificatia si mai vorbim.
Si daca tot cauti..vezi si la ''imatur'' .
Scrie definitiile astea doua in ''jurnalul'' tau la ''despre mine'' sa nu uiti niciodata in ce categorie de oameni te plasezi.
Totusi eu o sa am constinta impacata pentru ca te-am ascultat cand mi-ai vorbit, si te-am ajutat cand ai avut nevoie.
M-am comportat exemplar, desi nu te cunosc prea bine.
Si totusi ce stiu eu despre tine?
Culoarea ta favorita e 7 ?

Depinde

Toti vrem sa trecem mai repede peste adolescenta, sa fim mai maturi sa experimentam acea ''libertate de a putea decide in nume propriu''acel fior inocent al lui ''fac ce vreau eu''De ce?Este oare experienta libertatii, acel ''fac ce vreau eu''indiferent de consecinte?Este experienta lui ''nu-mi pasa ce spun ceilalti''insa in final constat ca nu-mi mai pasa nici de mine, incat ajung sa-mi cumpar o ''doza'' de libertate, o ''doza'' de bucurie de a trai?Si ca pret pentru libertate singurul remediu este fuga?Fuga de sine insusi?Eu nu vreau sa fug.Tu vrei ca fuga sa fie singura ta scapare?
Nu.Nu si daca renunti la lanturi si iei in mana ''Busola de aur'' care iti arata ca exista un suflet ce stie care este pulsul adevaratei libertati.Si de ce acesta sa nu fie: libertatea de a fi tu insuti, de a te invinge pe tine insuti, de a-ti descopreri propriul potential si a te dezvolta personal, de a iubi si trai viata cu bucurie?
Totul depinde de tine.Cum vibrezi la semnificatiile lumii inconjuratoare, de cum iti astamperi curiozitatea, setea de cunoastere, dorinta de a explora.Dorinta de a deveni matur.
Intr- zi iti vei da seama ca nu totul tine de a scapa de adolescenta, totul tine de ceea ce faci tu!Si tu faci ca totul sa fie super!

Puteri speciale...

Pleci.
Dar nu vei uita de mine nici pentru o secunda.Nu te voi lasa sa ma uiti.Si sa nu crezi ca te voi suna in fiecare zi sau te voi asalta cu mesaje gen:''Ce faaci?'',''Ma mai iubesti?''Astea`s niste prostii pe care oricine le trimite cu alt scop decat cel pe care ar trebui sa-l aiba.
Tu nu ma vei uita pentru ca am fost cea mai intelegatoare si speciala persoana pe care ai cunoscut-o.Stiu asta sigur.Am sursele mele, si nu-s prietenii tai sau prietenii mei, sunt privirile si zambetele tale atunci cand ma vezi.Nici nu stii ca iti voi invada si visele.Si te vei trezi la miezul noptii cu gandul la mine.Vei vrea sa ma suni , dar te gandesti ca vei parea un fraier si o lasi balta.Dar eu de fiecare data sunt treaza la miezul noptii pentru ca stiu ca intr-o zi vei lasa orgoliul deoparte si vei apela.
Si ma visezi, si nu vrei sa te mai trezesti,ma visezi plangand si tu tinandu-ma in brate.E o noapte de vara racoroasa , eu incep sa te sarut...
Si te trezesti.Eu am vrut sa te trezesti.Nu-i asa ca-s rea?Daa stiu, aproape diabolica.
Imi place sa ma joc cu mintea ta..
Si o sa-ti fie dor , atat de dor incat nici nu vei mai iesi din casa , pentru ca in casa ai tot ce iti aduce aminte de mine.
Langa pat ai poza aia cu noi ..Aia in care eram uzi leoarca deoarece ne prinsese ploaia in parc..A fost o zi de neuitat..Aproape ca ai avut curajul sa ma saruti.
In telefon ai o gramada de poze cu mine, de fiecare data cand mi-l dadeai nu pierdeam ocazia sa-ti las cat mai multe amintiri .
Nu ma vei uita, pentru ca atunci cand vei privi stelele ma vei vedea pe mine.Mai stii cum stateam noi si ne uitam la ele si eu aveam pentru fiecare cate un nume?
Bineinteles ca era inventat de mine, dar tu ma credeai.Erai asa prostut cand eram langa tine..Te pierdeai cu firea..
Dar mie mi se parea ca esti atat de adorabil cand te balbaiai incat te pupam pe obraz si tu roseai intr-un hal de radeam in hohote.
Stii?Am impresia ca nici nu vei fi plecat prea mult timp..pentru ca iti va fi dor de mine intr-un hal ca te vei intoarce chiar dupa prima zi.
Acum te pup si iti urez drum bun..Dar stiu sigur ca maine o sa-ti urez bun venit!

Words...

Cuvintele dor, dar ele te pot transforma dintr-un om ''mut'' care crede ca isi iroseste prea mult din timpul sau pretios pentru a rosti niste fraze, intr-un om care prin cuvinte isi poate exprima orice sentiment bun sau rau fata de aproapele sau ...
Chiar daca uneori nu suntem obligati sa spunem anumite lucruri, tot o facem.Asta e firea noastra.Dar si viceversa,atunci cand suntem obligati sa spunem, nu o facem.Ce spune asta despre noi?

Ioana...

Ce sunt prietenii pentru tine?
Pentru mine un prieten este acel om care stiu ca tine atat de mult la mine incat imi intareste sufletul atunci cand ma striga.
Toata lumea spune ca nu exista prieteni si fiecare, in particular, sustine ca el e un bun prieten. Aceste doua afirmatii atat de contradictorii te fac sa fii sigur pe faptul ca pe taramul prieteniei exista multi ipocriti si multi oameni care nu se cunosc pe ei insisi.
Daca nu ai prieteni , esti un nimeni. Esti singura floare ofilita dintr-o vaza fara apa.
Eu stiu ca tu esti prietena mea cea mai buna.Stiu ca esti dispusa sa-mi ierti fiecare greseala neintentionata oricat de mare ar fi.Stiu ca esti dispusa sa ma asculti cand vin la tine si iti spun 'Azi voi gandi cu voce tare!''.Te asezi si astepti sa vorbesc.Eu incep sa iti spun tot felul de chestii banale si neimportante, dar tu nu-mi zici nimic si ma asculti in continuare.Tot ce spun eu are importanta pentru tine, pentru ca un prieten este mai vital decat un inger.
Stii? Cateodata am impresia ca ne invidiem una pe cealalta. Probabil ca e doar in mintea mea proasta si plina de nimicuri, dar incep sa ma ingrijorez cand ma gandesc ca noi nu am mai putea fi prietene.Nici nu stii cat de fericita sunt ca esti prietena mea.Mulumesc ca esti alaturi de mine atunci cand fac lucruri bune si te bucuri de victoriile mele.
In momentele grele apar prieteni falsi , cu mutra plouata, de solidaritate cu noi, dar de fapt suferinta noastra ii consoleaza pentru viata lor mizerabila.
Tu nu esti asa. In momentele grele , tu nu apari.Tu esti deja langa mine incercand sa faci ceva sa trec peste.
Sa nu ma crezi cand te rog sa fii sincera cu mine , tot ce vreau e sa imi mentin o buna impresie despre mine .''Prietenul '' nu este ceva ce ai invatat la scoala, dar daca nu stii ce e prietenia inseamna ca nu ai invatat nimic.
Sunt atat de fericita ca esti prietena mea! Sunt atat de fericita ca am pe cineva caruia sa-i spun cat sunt de fericita si cat sunt trista.
A astepta sa culegi altceva dintr-un pamant decat ceea ce a fost semanat , ar fi copilarie. A-ti dori sa ai o prietena la fel de buna ca mine , ar fi cel mai frumos lucru care ti l-ai putea dori.
Tine minte!
Nu confunda zicala:''Prietenul la nevoie se cunoaste'' cu un serviciu non-stop de asistenta sociala;)!

Ieri

Stau si ma gandesc..De ce exista iubire?Oamenii nu pot fi fericiti si fara aceasta dorinta de a fi dominati pentru totdeauna de sperante si sentimente pozitive fata de alta persoana despre care stii ca pana la urma te va uita , sau nu-i va mai pasa asa mult de tine?Toti stim ca nimeni nu poate merge inapoi sa schimbe inceputul, dar tot ne lasam dusi de val de aceste iluzii ce te fac sa crezi ca esti cea mai iubita persoana de pe pamant doar pana cand deschizi ochii si realizezi ca totul a fost un vis frumos.Incerci sa adormi inapoi dar nu poti pentru ca ura , rautatea si nepasarea te tin treaz!Sunt doua feluri de oameni pe lume: Cei care lupta prea mult pentru ce isi doresc si se simt ingrozitor de dezamagiti si de lipsiti de putere atunci cand nu obtin ce vor, si cei care trateaza totul cu nepasare si stiu ca atunci cand lasa totul balta incep sa traiasca cu adevarat. Bineinteles ca acestia sunt fetele si baietii( ar trebui sa spun femeile si barbatii, dar eu nu sunt inca femeie si nu vreau sa scriu lucruri despre care nu stiu numic).
Cum te simti atunci cand te gandesti la el ca la singurul om ce-ti poate transforma inima de gheata intr-o mare de lava incinsa, si el se gandeste la tine ca la o masina frumoasa care functioneaza prost?
Formezi numarul si il suni,chiar daca prietena ta cea mai buna iti spune sa nu faci asta.Iti spui:''Ce stie ea ce e iubirea?''Inima iti bate ca a unui copil ce abia a invatat sa mearga si nu are incredere in propriile picioare. Iti raspunde .Il intrebi daca nu vrea sa va vedeti.El iti simte emotiile , dar nu il intereseaza, stii si tu asta ,dar nu vrei sa recunosti. Chiar vrei sa ii dai prietenei tale sansa sa rosteasca cele mai frumoase cuvinte din limbajul oamenilor?''Ti-am spus eu!''? Se pare ca da. Iti spune ca nu poate sa iasa pentru ca are nustiu ce de facut, dar iti promite ca va veti intalni maine si ca lui ii este foarte dor de tine.Uite asa trece de la baiatul nepasator si cu inima de piatra la cel intelegator si iubitor.De ce nu deschizi odata ochii? Iti place asa mult sa fii luata de fraiera?Nu asculti de nimeni ,vanitatea iti stapaneste mintea.A 2a zi nu vine la intalnire.Stiam asta, si tu stiai ca nu va veni. Cateodata esti atat de oarba.Tu nu vrei foarte multe de la el, vrei doar sa te iubeasca , dar el nu vrea nimic de la tine si asta face ca totul sa se duca de rapa. Degeaba incerci sa readuci totul la normal, sa fie cum era inainte. Nu. El vrea sa traiasca cu adevarat.
Acum cauti disperata un alt umar pe care sa-ti versi supararea.
Dar ochii tai nu mai sunt caprui si la fel de ''dulci'' ca ciocolata, sunt plini de ura si de dorinta de a te razbuna. Si ce e mai rau e ca nu il vei trata pe fostul cu rasplata cuvenita ci pe cel pe al carui umar plangi acum.
Urat, foarte urat. Si cand te gandesti ca ai avut o persoana langa tine de ale carei sfaturi trebuia sa tii cont chiar daca uneori ai crezut ca e prea zapacita pentru lumea in care traieste.Si chiar nu i-a parut atat de bine cand ti-a spus: ''Ti-am zis eu'' .Dar tu nu stii ca viata este acel lucru care se petrece atunci cand tu esti prea ocupata sa iti cauti sufletul pereche.


P.S. Probabil crezi ca ''Iubirea'' ar fi un titlu mai potrivit , dar mie imi place ‘’Ieri’’ Pentru ca toate astea s-au intamplat ieri. Azi poti alege tu cum va fi deacum incolo.;)