A new life ( Kidu` >:D< )

Andrei mai privi o singura data chipul tinerei femei. Nu exprima nimic. Nici suferinta , nici speranta.Avea o frumusete aparte, care venea parca dinauntrul fiintei ei, dar era marcata de gandul ca daca nu va pleca departe, in alta tara, nu ii va putea oferi copilului ei un trai mai bun. Gandul asta este ca o boala necrutatoare care lucreaza metodic, perfid, facandu-si treaba incet si sigur.Vazandu-si mama plecata, iar dupa un an si tatal, Andrei a ramas la matusa lui.Aceasta avea grija de el, dar intotdeauna ii spunea ca daca mama lui nu-i trimite mai multi bani o sa il dea afara din casa. Intr-un sfarsit s-a intamplat si asta, si a fost nevoit sa mearga la bunicii din partea mamei. Bunica, si-a ridicat privirea , s-a uitat dincolo de el, departe spre dealuri. Si i-a spus sa plece unde vede cu ochii deoarece nu mai poate avea grija de el.Si asa saracul Andrei a ajuns si la bunicii din partea tatalui.Acestia fiind batrani nu ii intelegeau ‘’purtarile’’ de adolescent.
Cand era trist, si asta mai tot timpul, statea pe pat si privea spre sirurile de portrete de pe pereti. Chipurile persoanelor cele mai dragi lui pareau sa-i zambeasca. Ii venea sa le faca cu ochiul, sa-i implore sa se intoarca acasa.
Timp de trei ani, a invatat sa se descurce singur.In ciuda faptului ca nu avea nici un prieten nu a intrat in anturaje care sa ii faca rau sau sa-l aduca pe un drum al distrugerii.
A dat dovada ca are un character puternic, si cred ca unii ar trebui sa invete de la el.
Intr-o zi s-a gandit ca e mai bine sa plece sa ii lase in pace pe bunicii lui deoarece se simtea ca un intrus.
In gara era un du-te vino continuu, oamenii se inghesuiau la casele de bagaje, in jurul chioscurilor de racoritoare, la florarie… La chioscul de ziare lumea facea coada, vorbind, razand, vociferand, fiecare incercand sa acopere rumoarea multimii in contiuna miscare si agitatie. Un ziar ii zbura fix in fata ochilor ‘’ Un baiat a fugit de acasa si bunicii lui sunt disperati!’’ Acesta era titlul scris mare cu majuscule pe prima pagina. Vazand, Andrei s-a gandit ca e mai bine sa se intoarca si chiar asta a facut.
Bunicii au fost atat de bucurosi incat au uitat sa-l dojeneasca.
Dupa cinci ani, parintii l-au sunat si i-au spus sa ia o decizie:’’Gandeste-te vrei sa vii la noi sau sa venim noi in tara?’’ Cuvintele acestea i-au rasunat in cap vreo 2-3 zile pana cand s-a hotarat. ‘’Plec , gata..fie ce o fi’’
Nici in afara lucrurile nu au stat prea roz, la scoala nimeni nu-l cunostea, toti radeau de el.
Trist.Nici nu stii cum e sa se uite toti ciudat la tine. Simti ca iti vine sa intri in pamant.
In fiecare zi se ruga sa moara. Pana a intalnit-o pe ea.
Cu parul ei roscat, cu ochii ei verzi l-a vrajit. Cu ea totul era ca un vis.
S-au gandit sa fuga amandoi.Ce prostie! Dar pana sa apuce cineva sa-i opreasca
Andrei lua masina tatalui sau si demara in tromba strecurandu-se printre autoturisme, autobuze, tramvaie si camioane, netinand seama de viteza legala si de gropi fara sa-i pese de suspensii, axe planetare sau cauciucuri.
Aprecia atat de mult faptul ca ea nu era guraliva , deoarece nu vroia sa treaca printr-o serie de blamari si de invinovatiri din cauza faptului ca au plecat fara sa spuna nimic.
Whatever. A reusit sa treaca peste toate rautatile, datorita faptului ca are un vis de indeplinit, unul pe care nu mi l-a spus, dar nu vreau sa-l aflu...