Ciudat

Obişnuia ca în fiecare Duminică când se întuneca, să stea prin preajma cimitirului.
Îmi spunea că îi place să asemuie rapoartele lui de viitor cu mlaştinile bătute de vânt.
Că în fiecare dimineaţă are un fel diferit de a vedea viitorul.
În dimineaţa asta s-a gândit că va fi un tată a doi copii, că îi va iubi din toată inima şi că îi va apăra chiar şi cu preţul vieţii.
''Ce frumos'', m-am gândit,dar mi-am schimbat părerea imediat după ce i-am văzut acel rânjet ironic şi privirea aceea diabolică. Tot ce mi-a zis a fost doar o ironie? Nu am îndrăznit să-l întreb.Mi-a fost oarecum frică. Părea că vrea să lovească pe cineva şi chiar nu vroiam să fiu eu acea persoană.
Stătea în faţa cimitirului iar eu m-am depărtat vreo cinci metri şi m-am aşezat jos pe iarbă.
Îmi imaginam cum ar fi ca pe porţile acelea mari de fier să iasă perechi de cavaleri şi de prinţese în costume plumburii şi rochii negre.Ce mă îngrozeşte cel mai tare e că şi eu sunt una dintre prinţese.
Mă cuprinde un sentiment funebru şi mi se face pielea de găina.
Ohh nu! Acum văd nişte grupuri de oameni că nişte secte ce încurajează despărţirea de lumea pământească şi păşirea în cea din văzduh ,cea veşnică.Am început să-mi dau seama de natura cauzelor care mă făcuseră să mă gândesc la asta. Cele trei nopţi nedormite , 20 de cafele şi sticla de Cola. Mi-am luat rămas bun de la el deoarece începuse să plouă şi chiar nu aveam chef să mai am vedenii de genul asta.
Stăteam liniştită în pat.
Cineva bocăneşte la uşă, era el. Ceea ce m-a cam surprins pentru că eu ajunsesem de 5 minute acasă şi de la cimitir până aici faci cam jumătate de oră. Înseamnă că a plecat chiar în urma mea. Îmi arată un fel de pictură. Din nefericire am înţeles foarte clar din prezentarea amplă frumos colorată că nu este a lui ci probabil a fost furată.
Vroia să o ascundă la mine.
I-am zis să plece.Nu vreau să am probleme.
M-am împăcat cu asaltul vedeniilor şi într-un sfârşit am reuşit să adorm.
Am tresărit dintr-o data.Visam că el se apropie încet încet de , mă prinde de după gât şi mă sărută. Probabil e consecinţa unui neastâmpăr romantic a dorinţei de a schimba mereu orizontul existenţei zilnice.
Whatever..O să termin acum. Nu vreau ca povestirea mea să fie asemuită cu o piesă de avangardă jucată de oameni care nu au trăit-o cu adevărat. . .