Toti trei iubesc un melc ( Nu m-am putut abtine)

Cazuti accidental in plasele dragostei, nu au stiut cui sa-i imparta aceste dorinte arzatoare de iubire.
Dar ea a gasit imediat un doritor.
Un melc.Nu radeti.Daca melcul ala nu va fi fidel nustiu ce se va intampla.
Ceilalti doi, caci sunt doi baieti si o fata,cand i-au vazut ochii lui mari care-i ieseau din orbite uitandu-se uluit si neputincios s-au simtit coplesiti.Era ca un refugiu. Unul pe care nu l-au gasit niciodata sa-si ''depuna'' ca sa zicem , sentimentele.Dar cum puteau ei sa-l ia fara ca fata sa observe?Caci ea statea in fata lor cu capul intr-o parte, cu un ochi pe jumatate inchis ca si cum ar fi tintit ceva cu o pusca imaginara.Si mai mult ca sigur tinta glontului era unul dintre baieti.Vrea melcul acela afurisit doar pentru ea caci nu mai are loc in suflet de atatea sentimente si trebuie sa i le impartaseasca cuiva. Ohh dar cata lupta.
Oare nu au lucruri mai bune de facut?
Pana la urma melcul o sa se sinucida. Este limpede ca asa o sa faca.Si valul de remuscari care il cuprinsesera facu ca totul sa i se para atat de simplu, caci dupa 10 minute si-a bagat coarnele in priza.
''Dumnezeu sa-l ierte pe Marcel''e un status potrivit?