Kind of people

Îi vedem în fiecare zi pe stradă, acasă, la şcoală, la birou, peste tot.
Fiecare dintre ei îşi doreşte ceva mai bun de la la viaţă.De fapt cine nu şi-ar dori asta?
Ştii?Unii se dezbracă de caracter aşa cum se dezbracă de haine. Când le vezi adevărata faţă rămâi perplex. Ca şi cum o adiere uşoară într-o noapte de vară s-ar transorma în furtună , sau invers.
În fine.Există prea multe măşti diferite că să îţi poţi da seama care este cea potrivită pentru a ajunge ''the best'' sau mai bine spus, să fii superior.
Caracterul este o proprietate morală care se manifestă prin perseverenţă, vigurozitate şi corectitudine. Unii ar spune: ''Aşa, şi ?''
Păi cum ''Aşa, şi?'' Uite cât de uşor îţi pot percepe oamenii caracterul: Fiind prea încet oricine îşi poate da seama că ai un caracter flegmatic, find agresiv ,eşti aşezat în rândul celor cu un caracter coleric ş.a.m.d
Unii dintre noi pot trece imediat de la coleric la flegmatic , chiar dacă este un pas destul de mare între cele două. Să zicem că e ca o super-putere, ca şi cum ai trece de la vizibil la invizibil. Tare, nu ?
''Azi îţi place , mâine nu-ţi mai place; azi îl vrei, mâine nu; azi alergi şi eşti în stare să faci chiar şi bungee-jumping iar mâine eşti trist, melancolic, pus pe gânduri , chiar scrii poezii''
Cum ar fi să vină cineva la tine şi să-ţi spună: ''Te iubesc!'' Iar peste un sfert de oră nici să nu te observe? Oamenii se schimbă repede şi aproape fără să-ţi dai seama.
Cu toţii ştim povestioara cu băieţelul care minţea , iar când a spus adevărul nu l-a mai crezut nimeni.Ce credeţi? A mai minţit vreodată ? Eu nu cred.
Oamenii învaţă din greşeli. Greşelile sunt ca nişte profesori , nu-ţi dau note proaste, dar te învaţă ce e bine şi ce nu este.De ce unii trebuie să facă ceva doar pentru că au văzut la alţii?
Sunt roboţeii aceia cu telecomandă care, dacă apeşi pe un buton,merg, dacă apeşi pe altul vorbesc. Uite aşa sunt şi fiinţele omeneşti. Dacă cineva le spune că e cool să fumezi, normal că trebuie să iasă din turma un-cool şi să ‘’intre’’ în cea mişto, iar după un timp nu o să ştie ce să facă pentru a ieşi de acolo. Şi din cauza atâtor încercări nereuşite , vor ajunge depresivi şi alte cele.
Pentru a fi respectat, părerea mea ca şi a multora dintre noi, este să fii tu însuţi şi vei fi surprins. Şi acum probabil vei spune: ‘’Haii frate , toată lumea îmi zice astaa’’. Da, şi ? Ca să nu mai faci se spune lumea propune-ţi tu singur să faci ce-ţi trece prin minte( dacă e ceva bun, bineînţeles) , şi să nu ţii cont doar de părerea altora.Nu trebuie să fii o copie xerox a celor din jurul tău, Încearcă să fii original.
Ok , şi acum ,referitor la bunătate şi restul. Nimeni nu îţi spune că trebuie să fii ‘’sfantul sfinţilor’’ puţină obrăznicie nu strică, dar şi obrăznicia asta are limitele ei. So,take care!
Cu puţină voinţa poţi vedea ‘’Ce n-a văzut Parisul’’!:))

Uneori

Wow:o Nu am mai postat de 13 zile..Probabil ca e un numar cu noroc deoarece astazi m-am gandit sa postez iar >:) ;;)
Mi-a dat cineva, cineva pe care il iubesc[si care ma iubeste :))], versurile unei melodii..Am dat un copy-paste la cateva randuri si am sa comentez un pic la ''adresa'' lor ;;) :-?

''Uneori ma port bine,
Uneori sunt stupid,
Uneori am tupeu,
Uneori sunt timid,
Uneori sunt indiferent,
Uneori sunt gelos,
Uneori caterinca''

Uneori se poarte bine-pentru ca vrea sa fii multumita de el ..
Uneori e stupid-pentru ca vorbesti fara oprire , iar alteori taci si astepti sa spuna el ceva dar se balbaie ingrozitor pentru ca sclipirea din ochii tai il face sa se emotioneze.
Uneori are tupeu-pentru ca ii dai dreptate si incepe sa prinda curaj.
Uneori e timid-pentru ca pur si simplu sta langa tine.
Uneori e indiferent-pentru ca ii dai prea multa atentie.
Uneori e gelos-pentru ca te vrea numai si numai pentru el .
Uneori face caterinca-pentru ca ti s-a ars prajitura.

Cam atat :-s..AZI NU prea am inspiratie..:))

P.S. Tot azi am facut o prajitura delicioasa .=p~

Blestem(ată)

Vâslele se cufundară în apă. La lumina făcliilor, nu departe de noroiul malurilor, am văzut galera neagră ca o arcă a lui Noe peste care plutea blestemul. Am fost blestemată să nu mă pot indragosti de tine.În ochii mei, corabia închisă, zăvorâtă şi legată cu lanţuri ruginite, corabia-închisoare, părea asemănătoare cu prizonierii înşişi. Şi aceştia erau la fel ca mine. Le-a fost furat dreptul de a se îndrăgosti. Oribil,îngrozitor, groaznic, abominabil şi aş mai scrie încă o mie de sinonime ale acestor cuvinte, pentru a-mi arăta starea de spirit ce o am acum.Vasul mai pluti câteva minute şi dispăru. Am aruncat capetele făcliilor în apa. Au sfârâit şi s-au stins că şi cum totul s-a sfârşit.
Ohh. Dar în nici un caz nu s-a terminat. Totul abia începe. Sună ca o ameninţare. De ce dracu nu pot trece peste asta uşor şi simplu? Da-l încolo de blestem.Caut în mine acea fată care nu se teme de nimic , care nu are nici un fel de fobie dar nu o găsesc.Ori s-a ascuns foarte bine, ori nu a existat niciodată. Şi tu, tu care-mi spui că ţi-am furat inima , că te-am făcut să arzi de dorinţă,mă consideri vinovată pentru că nu te pot iubi.
Ştii ? Starea mea sufletească, provocată de hoţia de care sunt învinovăţită pe nasteptate nu mă împinge deloc la o mărturisire sinceră; dar totuşi cred că în adâncul sufletului meu există şi sentimente de ataşare , că să zic aşa.
Dar nici nu-mi amintesc că tu să fi făcut ceva ca eu să pot simţi vreo pornire de duioşie faţă de tine. Cât timp tu te bălăbăneşti ca un beţiv ... eu încerc să găsesc o soluţie să mă descotorosesc de afurisitul ăsta de blestem.
O să-mi declam răzbunarea, o să câştig până la urmă şi tu nu o să mai poţi cânta ''oda pasiunii'' alături de mine.
E noapte. Îmi îndrept ochii spre stele, gândindu-mă ce groaznic trebuie să fie pentru un om care nu poate să iubească să se uite la ele şi să nu găsească nici ajutor şi nici milă în lumina lor sclipitoare.
Poate că te voi convinge să mă ajuţi să scap de această invocare a urgiei divinităţii împotriva mea.
Dar cum ?
. . .

A new life ( Kidu` >:D< )

Andrei mai privi o singura data chipul tinerei femei. Nu exprima nimic. Nici suferinta , nici speranta.Avea o frumusete aparte, care venea parca dinauntrul fiintei ei, dar era marcata de gandul ca daca nu va pleca departe, in alta tara, nu ii va putea oferi copilului ei un trai mai bun. Gandul asta este ca o boala necrutatoare care lucreaza metodic, perfid, facandu-si treaba incet si sigur.Vazandu-si mama plecata, iar dupa un an si tatal, Andrei a ramas la matusa lui.Aceasta avea grija de el, dar intotdeauna ii spunea ca daca mama lui nu-i trimite mai multi bani o sa il dea afara din casa. Intr-un sfarsit s-a intamplat si asta, si a fost nevoit sa mearga la bunicii din partea mamei. Bunica, si-a ridicat privirea , s-a uitat dincolo de el, departe spre dealuri. Si i-a spus sa plece unde vede cu ochii deoarece nu mai poate avea grija de el.Si asa saracul Andrei a ajuns si la bunicii din partea tatalui.Acestia fiind batrani nu ii intelegeau ‘’purtarile’’ de adolescent.
Cand era trist, si asta mai tot timpul, statea pe pat si privea spre sirurile de portrete de pe pereti. Chipurile persoanelor cele mai dragi lui pareau sa-i zambeasca. Ii venea sa le faca cu ochiul, sa-i implore sa se intoarca acasa.
Timp de trei ani, a invatat sa se descurce singur.In ciuda faptului ca nu avea nici un prieten nu a intrat in anturaje care sa ii faca rau sau sa-l aduca pe un drum al distrugerii.
A dat dovada ca are un character puternic, si cred ca unii ar trebui sa invete de la el.
Intr-o zi s-a gandit ca e mai bine sa plece sa ii lase in pace pe bunicii lui deoarece se simtea ca un intrus.
In gara era un du-te vino continuu, oamenii se inghesuiau la casele de bagaje, in jurul chioscurilor de racoritoare, la florarie… La chioscul de ziare lumea facea coada, vorbind, razand, vociferand, fiecare incercand sa acopere rumoarea multimii in contiuna miscare si agitatie. Un ziar ii zbura fix in fata ochilor ‘’ Un baiat a fugit de acasa si bunicii lui sunt disperati!’’ Acesta era titlul scris mare cu majuscule pe prima pagina. Vazand, Andrei s-a gandit ca e mai bine sa se intoarca si chiar asta a facut.
Bunicii au fost atat de bucurosi incat au uitat sa-l dojeneasca.
Dupa cinci ani, parintii l-au sunat si i-au spus sa ia o decizie:’’Gandeste-te vrei sa vii la noi sau sa venim noi in tara?’’ Cuvintele acestea i-au rasunat in cap vreo 2-3 zile pana cand s-a hotarat. ‘’Plec , gata..fie ce o fi’’
Nici in afara lucrurile nu au stat prea roz, la scoala nimeni nu-l cunostea, toti radeau de el.
Trist.Nici nu stii cum e sa se uite toti ciudat la tine. Simti ca iti vine sa intri in pamant.
In fiecare zi se ruga sa moara. Pana a intalnit-o pe ea.
Cu parul ei roscat, cu ochii ei verzi l-a vrajit. Cu ea totul era ca un vis.
S-au gandit sa fuga amandoi.Ce prostie! Dar pana sa apuce cineva sa-i opreasca
Andrei lua masina tatalui sau si demara in tromba strecurandu-se printre autoturisme, autobuze, tramvaie si camioane, netinand seama de viteza legala si de gropi fara sa-i pese de suspensii, axe planetare sau cauciucuri.
Aprecia atat de mult faptul ca ea nu era guraliva , deoarece nu vroia sa treaca printr-o serie de blamari si de invinovatiri din cauza faptului ca au plecat fara sa spuna nimic.
Whatever. A reusit sa treaca peste toate rautatile, datorita faptului ca are un vis de indeplinit, unul pe care nu mi l-a spus, dar nu vreau sa-l aflu...

Pentru Ea

Ador sa te vad plangand, ma face sa te iubesc si mai mult.
Cand iti curg siroaie de lacrimi pe obrajii tai ca piersica simt ca ma topesc. Nu iti ignor slabiciunile, dar tocmai pentru ca te iubesc cu adanca sinceritate nu ti le trec cu vederea si cred ca nu e bine sa le ascunzi.
Naturaletea cu care recunosti , fara complexe, ca sunt multe lucruri pe care nu le stii si curiozitatea de a le descoperi ma determina sa nu te las sa pleci de langa mine niciodata.
Nu te fac sa plangi pentru ca sunt o bestie de om fara sentimente, ci pentru ca ador sa vad cum iti stergi lacrimile.
Probabil crezi ca sunt nebun. Nu este asa. Atunci cand iti sarut ochii plansi ma cuprinde un fior si ma indragostesc iar si iar de tine.
Am o placere diabolica de a te vedea plangand.
O zi intreaga as sta nemiscat sa numar margaritarele ce-ti picura din ochi, si le-as nota intr-un caiet, unul in care sa ma uit atunci cand esti fericita si eu nu pot sa te iubesc.
Iarta-ma ca te fac atat de mult sa suferi doar ca sa fiu eu fericit. Sunt un egoist fara inima dar stiu ca ma iubesti si asa.

El

Ciudat

Obişnuia ca în fiecare Duminică când se întuneca, să stea prin preajma cimitirului.
Îmi spunea că îi place să asemuie rapoartele lui de viitor cu mlaştinile bătute de vânt.
Că în fiecare dimineaţă are un fel diferit de a vedea viitorul.
În dimineaţa asta s-a gândit că va fi un tată a doi copii, că îi va iubi din toată inima şi că îi va apăra chiar şi cu preţul vieţii.
''Ce frumos'', m-am gândit,dar mi-am schimbat părerea imediat după ce i-am văzut acel rânjet ironic şi privirea aceea diabolică. Tot ce mi-a zis a fost doar o ironie? Nu am îndrăznit să-l întreb.Mi-a fost oarecum frică. Părea că vrea să lovească pe cineva şi chiar nu vroiam să fiu eu acea persoană.
Stătea în faţa cimitirului iar eu m-am depărtat vreo cinci metri şi m-am aşezat jos pe iarbă.
Îmi imaginam cum ar fi ca pe porţile acelea mari de fier să iasă perechi de cavaleri şi de prinţese în costume plumburii şi rochii negre.Ce mă îngrozeşte cel mai tare e că şi eu sunt una dintre prinţese.
Mă cuprinde un sentiment funebru şi mi se face pielea de găina.
Ohh nu! Acum văd nişte grupuri de oameni că nişte secte ce încurajează despărţirea de lumea pământească şi păşirea în cea din văzduh ,cea veşnică.Am început să-mi dau seama de natura cauzelor care mă făcuseră să mă gândesc la asta. Cele trei nopţi nedormite , 20 de cafele şi sticla de Cola. Mi-am luat rămas bun de la el deoarece începuse să plouă şi chiar nu aveam chef să mai am vedenii de genul asta.
Stăteam liniştită în pat.
Cineva bocăneşte la uşă, era el. Ceea ce m-a cam surprins pentru că eu ajunsesem de 5 minute acasă şi de la cimitir până aici faci cam jumătate de oră. Înseamnă că a plecat chiar în urma mea. Îmi arată un fel de pictură. Din nefericire am înţeles foarte clar din prezentarea amplă frumos colorată că nu este a lui ci probabil a fost furată.
Vroia să o ascundă la mine.
I-am zis să plece.Nu vreau să am probleme.
M-am împăcat cu asaltul vedeniilor şi într-un sfârşit am reuşit să adorm.
Am tresărit dintr-o data.Visam că el se apropie încet încet de , mă prinde de după gât şi mă sărută. Probabil e consecinţa unui neastâmpăr romantic a dorinţei de a schimba mereu orizontul existenţei zilnice.
Whatever..O să termin acum. Nu vreau ca povestirea mea să fie asemuită cu o piesă de avangardă jucată de oameni care nu au trăit-o cu adevărat. . .